In citeva locuri din oras se mai pastreaza citeva storuri metalice cu insemne de ateliere de mesteri fierari si lacatusi. Ele au un farmec aparte si pentru ca au patina rosiatica autentica a ruginei. Sunt documente adevarate, tacute, letargice, scapate – deocamdată – ca prin  minune de tavalugul innoitor al feroneriei contemporane, cel mai adesea croita pe calapoade de un prost gust uimitor.

Dar Oradea e ferecata si in alt fel, mult mai brutal. Lacate grele amutesc glasul monumentelor, le fac opace, impenetrabile, pentru a nu mai auzi nimic din povestile lor. Lanturi si lacate ca pentru robi, pentru condamnati, nu ca pentru zeita Victoriei, a gratioasei Nike pe care grecii o legau cu lanturi ca sa nu-si ia zborul de pe Acropole.